14 Martie 2019,ora 3,47 zori de zi !
Dragii mei,
În aceasta dimineata in zori de zi,aud dragii mei,glasul MANTUITORULUI nostru IISUS HRISTOS care,era tare trist;tare supărat.
Glasul intreaba asa:
"Fiii oamenilor, până când?
Până când ,mă voi milostivi vouă ?
Dragii mei,DUMNEZEU este Bun,este indelung rabdator, dar este si Drept !
DUMNEZEU ne da atat de multe semne divine, ne cheama la EL in fiecare clipa a vietii noastre.
Dar cine sa vada semnele divine? Cine sa audă Chemarea Sa, pentru noi Fiii oamenilor ?
Majoritatea oamenilor, se prefac ca nu vad si ca nici nu aud toate cate sunt ale LUI DUMNEZEU !Ei se leapada de Credinta si se dedau la tot felul de lucruri neplacute Lui Dumnezeu. Oamenii isi doresc bogatie materiala si financiara, mai mult decat au nevoie ca sa traiasca;isi doresc masini scumpe si vile pe masura; isi doresc ca sa se distreze la maximum,indiferent cu cine si in ce context, netinand seama de cele zece PORUNCI ale LUI DUMNEZEU.
Iar atunci cand cineva incearca ca sa vorbeasca de MINUNI si TAINE dumnezeiesti,aceiasi oameni sunt gata sa-l batjocoreasca pe cel care indrazneste sa propovaduiasca CUVANTUL MANTUITORULUI HRISTOS, aruncand in el cu jigniri si cuvinte de ocara.
Eu dragilor,imi fac datoria de suflet si va povatuiesc, ca sa nu va pierdeti niciodata CREDINTA, ci sa ramaneti tari si statornici in Credinta, si sa va iubiti Aproapele ca pe voi insi-va!
Cine are ochi de vazut, sa vada;si cine are urechi de auzit ,sa auda !
Cu dragoste,Maria.
P.S.
Sfânta Evanghelie după Matei
Capitolul 17
Vindecarea fiului lunatec. “O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi…?” MUSTRAREA DURERII LUI DUMNEZEU si CONDITIA CRESTINULUI IN LUME.
Sfantul Luca al Crimeei: „PANA CAND VA VOI RABDA PE VOI?”
“Domnul Iisus Hristos S-a pogorat de pe Muntele Taborului dupa ce a aratat lumii prin ucenicii Sai alesi Lumina cereasca. O, cat ar fi vrut El ca aceasta lumina sa lumineze in lume, ca oamenii s-o primeasca in inimile lor, ca toate popoarele sa mearga pe calea luminata de lumina Lui cereasca!
S-a pogorat de pe ![Imagini pentru pana cand voi fi cu voi]()
munte in multimea de oameni, galagioasa si plina de dispute; si duhul cotidian, neschimbat al multimii I-a atins inima. S-a apropiat de El tatal unui copil demonizat. L-a rugat doar de vindecare – nu inchinarea in fata Fiului lui Dumnezeu, nu dragostea fata de Mantuitorul lumii l-a adus pe el aici, ci doar dorinta de a primi vindecare trupeasca de la Doctorul-Facator de minuni.
Domnul Şi-a amintit de poporul saturat de El in pustie cu paine si de poporul grosolan si trupesc, caruia i-a spus: Voi Ma cautati nu pentru ca ati vazut minuni, ci pentru ca ati mancat si v-ati saturat. Şi au iesit din inima Lui cuvinte amare: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi, pana cand va voi rabda pe voi?
Domnul era strain dupa duh de marea parte a poporului. El nu era inteles, Il suparau, Il numeau mincinos si lingusitor, slujitorul lui Beelzebut. El trebuia sa suporte dialogul cu dusmanii care Il urau, care atentau cu rautate la viata Lui. Ii era greu, intristarea si durerea ii umpleau inima. O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi, pana cand va voi rabda pe voi?
Nu doar Domnul Iisus Hristos suferea de aceasta intristare. Despre dreptul Lot, nepotul patriarhului Avraam, citim in Epistola Apostolului Petru ca el, locuind in Sodoma, era istovit, chinuit de petrecerea in desfianare a celor nelegiuiti:
pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei, prin ce vedea si auzea, zi de zi, chinuia sufletul sau cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite (II Petru 2, 7-8).
Iar in Apostolul care s-a citit astazi ati auzit cuvintele Sfantului Pavel:
Caci mi se pare ca Dumnezeu, pe noi, Apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte; fiindca ne-am facut priveliste lumii si ingerilor si oamenilor (I Corinteni 4, 9).
El vorbeste aici despre destinul comun al Apostolilor si al propovaduitorilor Evangheliei lui Hristos. Ei slujesc priveliste pentru lumea care nu-L cunoaste pe Hristos, sunt batjocoriti, sunt goniti. Iar ingerii cu mare bucurie si cu profund respect privesc la lucrarea lor cea sfanta.
Noi suntem nebuni pentru Hristos.
Nebunie au considerat atenienii cuvantarea Sfantului Apostol Pavel in Areopag. Guvernatorul Festus i-a spus: Pavele, esti nebun? Cartea cea multa te duce la nebunie.
Şi despre Domnul Iisus Hristos spuneau ca Şi-a iesit din Sine, ca diavolul este in El, ca El innebuneste.
Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam, suntem goi si suntem palmuiti si pribegim.
Nu este oare aceasta respingere, nu este oare vrajba lumii?
Huliti fiind ne rugam; am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor pana acum (I Corinteni 4, 9-13).
Dar acesta nu este doar destinul sfintilor. Tuturor crestinilor Sfantul Pavel le-a spus:
Toti care vor vrea sa traiasca cuviincios vor fi prigoniti.
Sa ne amintim si cuvintele Domnului:
Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea va uraste pe voi lumea… Nu este sluga mai mare decat stapanul ei. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni (Ioan 15, 19-20).
In Psalmul al 43-lea, Prorocul David spune:
Pentru Tine suntem ucisi zilnic, socotiti suntem ca niste oi spre junghiere.
Desigur, aceasta nu se refera la noi, caci astazi nu esti ucis pentru marturisirea lui Hristos. Dar asa a fost nu doar in timpul vechilor persecutii ale imparatilor romani asupra crestinilor. Asa a fost pana de curand. In secolul al XVII-lea, in Japonia, propovaduirea misionara a convertit la crestinism mai mult de 200000 de japonezi. Şi s-au infuriat budistii si paganii, si au ridicat impotriva lor o cumplita persecutie. Drumurile au fost umplute de multime de cruci pe care erau rastigniti crestinii japonezi.
Noi suntem straini in lume.
Nu avem aici cetate statatoare, ci cautam pe aceea ce va sa fie (Evrei 13, 14).
Tanjim in lumea aceasta, cum tanjeau evreii la raul Babilonului, amintindu-si de Sion.O, cat imi este de greu sa merg pe strazile Tambovului, vazand si simtind ca sunt strain si nu sunt de folos majoritatii poporului! Nu ii sunt necesare indrumarile mele pe calea lui Hristos, slujirea mea, nu stiu tristetea mea din pricina inversunarii inimilor lor. Imi apar in memorie fericitele imagini ale Sfintei Rusii vechi, in care tot poporul nostru era patruns de evlavia in fata Mantuitorului sau si, ascultator, mergea dupa sfintii sai. Se intereseaza de mine, ma cauta, dar numai ca doctor, de la care asteapta vindecare neputintelor trupesti, iar despre neputintele sufletesti nu vorbesc; ajutor duhovnicesc nu cer, nu au nevoie de acesta.
Asa si voi, crestinii, turma mica a lui Hristos, va intristati si suferiti din cauza instrainarii voastre duhovnicesti. Ştiu ca multi dintre voi poarta o cruce grea a instrainarii chiar si in familie. Ştiu cat de greu este sa auziti de la barbatii si fratii vostri, chiar si de la parinti si de la mame, ironii la adresa evlaviei voastre, la iubirea voastra fata de Hristos, fata de rugaciunile voastre.
Rabdati, rabdati cum a rabdat Insusi Domnul nostru, cum au rabdat Sfantul Pavel si toti Apostolii! Urmati-i exemplul marelui Pavel, asa cum si el Ii urma lui Hristos. Daca va hulesc pe voi cum l-au hulit pe el, nu raspundeti raului cu rau, ci rugati-va pentru cei care va necajesc, precum si el si toti Apostolii se rugau; si doar in rugaciune veti gasi liniste sufletelor voastre, fiindca o va auzi pe ea Hristos, care Şi-a dus indelung crucea grea a instrainarii si a hulei. Şi va va odihni pe voi, cei truditi si impovarati, care va intindeti mainile spre Dansul, care va varsati durerea inimilor voastre.
Doar cu gandul la Dumnezeu se va linisti sufletul nostru. De la El este mantuirea, la Dansul este adapostul vostru.
Legaturi: