Dragii mei,
Dormeam, dar brusc tresalt de pe pat, tresalt puternic şi o Lumina albă orbitoare mă duce într-alt loc cu sufletul, şi-mi arată O MINUNE DUMNEZEIASCĂ !
Deci, numai trupul meu de carne era în pat; sufletul meu era dus de LUMINA alba pe MUNTELE MĂSLINULUI !
Da, a MĂSLINULUI si nu a măslinilor !
Era un singur Maslin în vârful muntelui !
Deci, mă îndreptam cu viteza LUMINII spre nord, spre locul NAŞTERII MÂNTUITORULUI Hristos ,şi - aveam drept ghid,un glas care era în permanenţă în dreapta mea ,şi care- mi graia continuu ,dandu-mi lămuriri la tot pasul pe unde mă ducea LUMINA albă, orbitor de strălucitoare.
Glasul care mă însoţea împreună cu LUMINA alba îmi spune asa:
"Acesta este Muntele Maslinului !
Clipă în care,vad Cerul senin de ziuă si exclam:
"Curcubeul ! Curcubeul !"
(dar GLASUL îmi spune mai departe ):
Aici este ultima oară când a inflorit Maslinul !"
Şi mergeam mai departe pe o Colină ,tot urcam ,iar la un moment dat ,aud COR DUMNEZEIESC de ÎNGERI care ,cântau ca la o orgă a Lui Dumnezeu aşa :
"Acesta este Trupul Meu,care se frange peste voi !"
Şi aşa cântau Îngerii încontinuu, cât urcam acea Colina , acel Munte ce se vedea în faţa mea.
De la distanţă, vedeam sus în vârful Muntelui acolo unde mă ducea LUMINA albă, vedeam un singur copac;adica,un singur Maslin spre care se îndreptau mulţi copilaşi şi multă lume; adulţi şi copii deopotrivă.
Cu toţii se bucurau, cu toţii glăsuiau de bucurie. Şi -aud care ,le spune şi lor aşa :
"Acesta este Maslinul care , a inflorit pentru ultima oară !"
La auzul acestui glas , mulţimea de oameni a tăcut, a muţit .Cerul era de ziuă, era bleu senin.
Dragii mei,când glasul mi-a spus :
"Curcubeul,Curcubeeul,privesc pe Cerul senin şi văd un altfel de CURCUBEU.
Era un Curcubeu mai strălucitor, mai viu colorat şi cu o altă formă.
În dreapta mea, pe CER, văd un Curcubeu rotund format din multe cercuri concentrice.
Era dumnezeiesc de frumos şi viu colorat.
Acest Curcubeu rotund, format din multe cercuri concentrice avea un capăt care se alungea ,se întindea drept peste Bolta Cereasca până la rădăcina MĂSLINULUI de pe vârful MUNTELUI.
DA ! Din CURCUBEUL LUI DUMNEZEU ,cel format din CERCURI concentrice, un capăt se întindea drept până la tulpină,adică,până la rădăcina MĂSLINULUI de pe MUNTE.
Lângă mine, nu ştiu prin ce minune DUMNEZEU mi-l arată şi pe soţul meu, dar el nu mă putea vedea si nici auzi; numai eu îl vedeam !
Acolo pe unde urcam, era un oraş şi o alee ca un trotuar care înconjura MUNTELE, ca să poţi ajunge în vârf.
Aud din nou glas foarte trist şi îndurerat, care spune :
"Acesta este Maslinul care , a inflorit pentru ultima oară !"
Brusc, Cerul senin se tulbură precum se tulbură apa de izvor, deşi Curcubeul era pe el ca şi la
început.
Cerul a început a se tulbura în clipa în care, capătul Curcubeului s-a întins la Măslin, iar mulţimea se apropia de măslin.
S-a făcut o învălmăşeală de nori cu ceaţă densă , gri ca de fum.
La vederea a tot ce era pe Cer, toată mulţimea de oameni s-a întristat, nu mai scoteau niciun cuvânt.
Mai erau doar câţiva metri până să ajung lângă Măslin, când capătul întins al Curcubeului coboară între mine şi Maslin.
Atunci ,exclam şi eu foarte fericită :
"Curcubeul ! Curcubeul !"
Mulţimea ridică ochii spre Cer si se bucură, bate din palme,dar si eu mă bucur şi bat din palme văzând cum ,O Minune se întâmplă .
CERCUL (colacul )de CURCUBEU de pe Cerul scăldat în LUMINĂ albă orbitoare, se îndrepta şi el spre MĂSLIN, odată cu mine.
Îl priveam şi -l vedeam foarte aproape de vârful MUNTELUI.
Din Cer,vad cum se formează până la locul unde eu eram, adică la circa 4-5 m de Maslin ,se formează un Con de nori albastru violet cu strălucire de cristal.
O Fortă nevăzută mă ridică de la pământ şi mă aşează pe asfalt cu mâinile întinse lateral, cu faţa spre CER.
Deşi eram întinsă jos pe piatră,simţeam că stau cu trupul pe ceva moale, plăcut şi catifelat.
Mulţimea de oameni trecea pe lângă mine şi parcă nici nu mă vedea.
Eram prinsă între CURCUBEU şi între MĂSLIN. Eram la mijloc.
Din Cer ,Conul albastru violet cu partea deschisă spre mine, revărsa spre mine, în pieptul meu , în trupul meu LUMINA albastră violet strălucitoare ,sub formă de cristale.
Trupul meu absorbea tot ce venea prin acel Con şi intra în mine.
Vedeam ca într-o oglindă ceea ce se întâmplă în interiorul trupului meu, în stomac, în burtă.
Tot ce se revărsa din Cer ,intra în trupul meu prin acel Con şi se transforma în LUMINĂ alba orbitor de strălucitoare, LUMINĂ care, se aşeza în mine tot sub formă de CERCURI concentrice.
Conul ce venea din Cer cu vârful şi cu deschiderea pe trupul meu, revărsa din el ca o ploaie torenţială, LUMINA albastră violet cristalizată.
Până cand în interiorul trupului meu nu s-a format un Cerc mare de cercuri concentrice ,de LUMINĂ albă orbitor de strălucitoare, Conul ce era din CER şi până la mine, nu a contenit a-mi hrăni sufletul meu suferind şi dornic de IUBIREA LUI DUMNEZEU, cu acea LUMINĂ albastră-violet ca de cristale.
În stânga mea, îl vedeam şi pe soţul meu, dar el nu mă vedea şi nici nu mă putea atinge.
Aşa cum ne este sete şi nu ne mai săturăm de apă, sau aşa cum tragem în piept aer curat şi nu ne mai săturăm de el, tot aşa fraţilor, şi eu absorbeam în trupul meu tot ce venea din Cerul sfant.
Auzeam până şi zgomotul ,ca o apă curgătoare,a tot ce intra în trupul meu din Cerul sfant prin Conul de LUMINĂ albastră.
Priveam înlăuntrul trupului meu ,ca într-o oglindă ! Vedeam LUMINA albă ce se aşeza în stomacul meu, în burta mea, nici nu ştiu cum să mă exprim, dar nu vedeam decât LUMINA albă ca de neon, încolăcită precum se încolăceşte şarpele.
Când trupul meu s-a umplut de LUMINĂ albă, încolăcită, cercuri, cercuri, atunci m-am trezit din nou în patul meu tresăltând foarte tare, de parcă am picat ca dintr-un pom.
În trupul meu, nu exista nimic altceva decât numai LUMINĂ !
Nu ştiu cum puteam vedea în interiorul trupului meu, dar vedeam.
Eram ca o carcasă din carne si oase, în care LUMINA LUI DUMNEZEU se salasluise.
Vedeam în continuare şi CURCUBEUL de pe CER în CERCURI concentrice, vedeam şi capătul întins al CURCUBEULUI, precum şi CONUL ce-şi avea vârful în CER şi deschizătura pe trupul meu.
Ce aş putea să vă mai spun fraţilor ?
Doar atat: să credeţi în toate câte vă spun şi scriu, căci nu sunt nici scorneli , nici invenţii, ci sunt CUVÂNT din CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.
De - aş câştiga PĂMÂNTUL întreg cu toate bogăţiile lui, LUMEA întreagă de aş câştiga-o, nu-mi sunt de niciun folos. Nu -mi fac trebuinţă.
Tot ce-mi este de folos este faptul că scriu aici, tot ce BUNUL DUMNEZEU îmi îngăduie a vedea şi -a auzi, tot ce EL îmi arată, aşa după cum chiar eu L-am implorat :
" Doamne,Te rog,Te implor ca să faci din mine roaba Ta,unealta Mâinilor Tale !"
Iar Bunul si Mult Prea Milostivul Dumnezeu aşa a făcut; aşa mi-a dăruit după cum am cerut.
Iar astazi dragilor, stau şi scriu şi aduc DOVEZI clare, de necontestat de EXISTENŢĂ a SA !
Faptul că nu mi-am ascuns identitatea, faptul că am spus şi o mai spun, că oricând mă voi supune la toate TESTELE lumeşti pentru a dovedi EXISTENŢA LUI DUMNEZEU şi a MAICII DOMNULUI, cred că toate acestea, spun multe despre persoana mea, despre tot ce eu postez aici pe Blog.
Fraţilor, să nu vă îndoiţi nicicând în inima voastră de EXISTENŢA LUI DUMNEZEU!
Ci închinaţi-vă LUI şi MAICII DOMNULUI, dăruiţi dragoste sufletească ,şi veti vedea cum se va revărsa asupra voastră IUBIREA LUI DUMNEZEU.
Cu dragoste şi cu iubire de semeni,
Maria.